Istoria neamului Nimereuca

        La straja hotarului Moldovei sta de veacuri un satuc de oameni sufletisti, satul Nimereuca, raionul Soroca. Viata oamenilor curge lin in limitele anilor, asa cum curge si batranul Nistru in albia sa, spaland malul satului Nimereuca.Denumirea satului Nimereuca provine de la numele panului Nemirca caruia ii apartineau aceste tinuturi pe timpul lui Alexandru cel Bun, anul 1431. Boierul Nemirca era ginerele cneazului de la Taul, care avea patru fete dintre care una impreuna cu sotul s-a instalat pe meleagurile Sorocii, la Nimereuca.Prima atestare documentara a localitatii o avem din anul 1624 la 24 mai. Situata pe malul Nistrului in partea de nord-est a republicii, Nimereuca este o localitate-centru de comuna in raionul Soroca. In componenta comunii intra doua sate: Nimereuca si Cerlina.

Ca marturie a vechimii satului sta biserica veche a satului, care, dupa spusele localnicilor si parohului bisericii ar avea mai mult de 600 de ani. Biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului este un monument istoric ce a fost construit la inceput din lemn, iar apoi intarit prin constructia de piatra.

Biserica pastreaza si astazi o icoana facatoare de minuni a Sf. Grigore inca din vechea biserica din lemn.

Pe teritoriul satului cu mult timp in urma a existat si o colonie de evrei, numita Liublin. Ca dovada a acestui fapt, nu departe de vechea bisericuta Adormirea Maicii Domnului, se afla cimitirul evreiesc cu pietrele funerare vechi de veacuri.

Pe langa vestigiile istorice ale localitatii Nimereuca, comuna se mai poate mandri si de plaiul fascinant al malului Nistrului. Stancile ce pazesc parca curgerea fara griji a raului, dorm tacute si molcome spre admiratia privitorilor.

In acest peisaj se mai ivesc ici acolo cate o stanca mai tinerica si mai vioaie, ce vrea cu tot dinadinsul sa ajunga la apele Nistrului. Urcand pe una dintre acele stanci razlete, veti fi coplesit de frumusetea Patriei.

Date geografice

Amplasarea geografică:

Nimereuca este amplasat pe malul drept al râului Nistru, pe un povârniș cu un unghi de 18%, într-o regiune de șes și colină. Distanța până în municipiul Soroca este de 38 km, până la Chișinău -150 km.
 

Date statistice:

Populația: 2188 locuitori. Fântâni: 202. Case de locuit: 996. Nimereuca dispune de 2875,22 ha, dintre care suprafața satului – 297 ha, terenuri agricole – 1756. (Date oferite de către S. Zubco, secretarul consiliului comunal.)

     În satul Nimereuca din raionul Soroca sunt două biserici, şi ambele cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Una mai mare în centrul satului, sfinţită în 1918, şi alta mai mică şi mai veche, aşezată pe malul Nistrului. Deşi unii săteni susţin că biserica lor are vreo 500-600 de ani, fiind de pe vremea lui Alexandru cel Bun, nu sunt dovezi ale acestui lucru. Cea mai veche atestare documentară a bisericii din Nimereuca este din 1781. În unul dintre volumele Localităţile Republicii Moldova se menţionează că aceasta era “din lemn, unsă cu lut şi acoperită cu stuf. În 1813, aici slujeau doi preoţi din popor, un dascăl şi un palamar. La 1 aprilie 1868, diaconul Simion Serbov este numit preot” la biserica din Nimereuca. Bisericuţa din lemn a fost construită în vechiul stil rural moldovenesc, iar iniţial, potrivit Culegerii monumentelor istorice şi culturale, biserica era din piatră cu bolţile de lemn. “La începutul secolului XX, clopotniţa din piatră de deasupra bisericii s-a ruinat, iar în locul ei a fost făcută una din lemn”. Altarul este despărţit de restul bisericii de un iconostas vechi din lemn, la realizarea căruia nu au fost folosite cuie. Ferestrele de lemn, deşi ceva mai recente, înfrumuseţează prin simplitatea lor bisericuţa. Şi anume în modestia acestui edificiu este şi toată frumuseţea lui. Biserica a fost reparată în 1994, iar clopotniţa a fost zidită iarăşi din piatră. În prezent biserica nu mai este acoperită cu stuf, ci cu tablă şi foi de ardezie. În preajma acesteia sunt mai multe cruci masive vechi din piatră. Textele de pe acestea sunt practic indescifrabile, dar sunt şi păreri că pe unele dintre ele ar fi dăltuiţi anii 1565 şi 1591. Se crede că aici au fost înmormântaţi foştii parohi ai acestei bisericuţe. Apropo, de fiecare dată când Nistrul se revarsă asupra satului, apele sale înconjoară biserica, dar aceasta rămâne neatinsă. Spre bucuria enoriaşilor, bisericuţa stă ca pe o insuliţă şi aşteaptă retragerea apelor.